- scrâşní
- vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. scrâşnésc, imperf. 3 sg. scrâşneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrâşneáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
scrâşní
Look at other dictionaries:
scrâşni — SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre… … Dicționar Român
crâşca — CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 CRÂŞCÁ vb. v.… … Dicționar Român
scrâşnet — SCRẤŞNET, scrâşnete, s.n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor şi frecarea dinţilor de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferinţă etc.). ♦ p. gener. Zgomot scârţâitor, strident; scârţâit. – Scrâşni + suf. et. Trimis de… … Dicționar Român
scrâşnire — SCRÂŞNÍRE, scrâşniri, s.f. Acţiunea de a scrâşni şi rezultatul ei: p. ext. scrâşnet; scrâşnit1. – v. scrâşni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCRÂŞNÍRE s. 1. v. scrâşnet. 2. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
scrâşnit — SCRÂŞNÍT2, Ă, scrâşniţi, te, adj. Care îşi găseşte expresia într o scrâşnire, asemănător unei scrâşniri. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 18.07.2004. Sursa: DEX 98 SCRÂŞNÍT1, scrâşnituri, s.n. Scrâşnire. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 07.12.2003 … Dicționar Român
scrâşnitor — SCRÂŞNITÓR, OÁRE, scrâşnitori, oare, adj. Care scrâşneşte. – Scrâşni + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 scrâşnitór adj. m., pl. scrâşnitóri; f. sg. şi pl. scrâşnit … Dicționar Român
crişca — crişcá (crâşcá), vb. I (reg.) a scrâşni (din dinţi). Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
crâşni — CRÂŞNÍ vb. IV v. scrâşni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
rompăi — rompăí, pers. 3 sg. rómpăie, vb. IV (reg.) 1. a scârţâi. 2. a scrâşni. Trimis de blaurb, 15.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scârţâi — SCÂRŢÂÍ, scấrţâi, vb. IV. intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutăţii etc.) un zgomot ascuţit, strident, neplăcut. ♢ expr. A unge osia ca să nu scârţâie (carul) = a mitui. (tranz.) A scârţâi uşa cuiva = a stărui pe lângă… … Dicționar Român
